Recent s-a încheiat cea de-a 78 sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Pentru al doilea an consecutiv, aceasta a fost marcată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, iar discursurile președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky și președintelui Statelor Unite Joe Biden au fost printre cele mai mediatizate. Dar, la fel ca anul trecut, pe fondul blocajului din Consiliul de Securitate, unde Rusia are drept de veto, semnele de întrebare cu privire la relevanța ONU și apelurile la reformarea instituției au reieșit la suprafață. „Dată fiind responsabilitate sa specială ca membru permanent al Consiliului de Securitate, Rusia își bate joc de ONU în fiecare zi în care continuă invazia ilegală și imorală împotriva Ucrainei”[1], a spus ministrul de externe australian Penny Wong.
Viziuni concurente asupra relevanței ONU
De cele mai multe ori, relevanța ONU este interpretată prin lentila competiției între marile puteri, văzută drept cauză a declinului ONU sau, dimpotrivă, drept catalizator care face organizația importantă până astăzi. În unele abordări, ONU pare o instituție greoaie, cu mecanisme gândite pentru alte circumstanțe istorice și depășită de evenimente. Iată ce spune Richard Haas, fostul președinte al Council on Foreign Relations, unul din numele prestigioase în relațiile internaționale:
„Trăim într-o lume în care instituțiile globale, dintre care multe au fost create în timpul sau imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt tot mai nepotrivite scopului. Nu doar că au apărut noi provocări pentru care nu au fost pregătite, ci există noi realități care nu se reflectă în alcătuirea și distribuția autorității în aceste organizații. Acest lucru este cu siguranță adevărat în privința ONU. Consiliul de Securitate, corpul dominant al organizației, reflectă lumea de acum 75 de ani mai degrabă decât cea de azi.”[2]
Anul acesta, absența unor lideri importanți[3] (președintele Franței Emmanuel Macron, premierul britanic Rishi Sunak, premierul Indiei Narendra Modi și președintele Chinei Xi Jinping) a fost interpretată drept încă o dovadă a coborârii ONU spre irelevanță.
Războiul din Ucraina a pus presiune suplimentară pe ONU și a continuat să scoată la iveală disfuncționalitățile și incapacitatea sa de acțiune. Sunt tot mai multe voci care cer astăzi reformarea Consiliului de Securitate, paralizat de veto-ul Rusiei. „Se vorbește la ONU și în cercurile academice de reformarea Cartei pentru a opri Rusia sau alți membri permanenți ai Consiliului de Securitate de la a-și folosi dreptul de veto pentru a-și proteja propriile acte de agresiune în viitor.”[4]
Nu toate evaluările sunt însă la fel de critice. Dacă Maya Ungar de la International Crisis Group descrie ONU drept „o instituție stricată care uneori funcționează”[5], există numeroase alte argumente cu privire la relevanța sa.
„Inabilitatea ONU de a pune capăt războiului din Ucraina ne face să sărim ușor la concluzia că este incapabilă să gestioneze evenimentele definitorii ale perioadei. Totuși, competiția crescândă între SUA și China nu condamnă neapărat organizația la irelevanță. Într-adevăr, competiția ar putea genera mai multă cooperare în interiorul ONU, nu mai puțină. …Se poate ca ONU să nu îndeplinească niciodată pe deplin viziunea lui Roosevelt. Totuși, istoria sugerează că instituția, care se apropie de cea de-a 80-a aniversare, se ține încă pe picioare,” apreciază Kal Raustiala și Viva Iemanja Jeronimo într-un recent articol în Foreign Affairs.[6]
Cu toate neajunsurile sale și nevoia de reformare, ONU rămâne un element central al ordinii internaționale. Organizația aduce la un loc actorii internaționali, oferă o tribună comună și un instrument pentru diplomație în fața unei multitudini de provocări și riscuri globale, pe care le vom avea de înfruntat împreună pe termen lung: de la schimbarea climatică sau pandemii la ajutor umanitar, de la migrație la dezvoltare durabilă.
„Națiunile Unite rămân cel mai apropiat lucru de un sistem de guvernare globală pe care lumea l-a cunoscut vreodată și pe care s-ar putea să-l realizeze vreodată…Primul pas în revitalizarea ONU este să decidem că efortul merită. Guvernele liberale trebuie să recunoască faptul că ONU reprezintă cea mai bună șansă pe care o vor avea vreodată pentru a întări la nivel global ceea ce consideră a fi credințe și valori universale,” apreciază Suzanne Nossel, fost Adjunct al Asistentului Secretarului de Stat american.[7]
Adunarea Generală a ONU din septembrie rămâne un punct central al calendarului diplomatic în fiecare an, iar în jurul ei se desfășoară întâlniri bilaterale sau inițiative multilaterale relevante.
În acest an, în marja ONU s-au consumat evenimente diplomatice semnificative[8], dar puțin mediatizate. Printre ele se numără întâlnirea președintelui Biden cu reprezentanții a 5 state din Asia Centrală în cadrul platformei C5+1 (Kazahstan, Republica Kârgâză, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan), importantă pentru poziționarea SUA în competiția cu China și Rusia. Un alt demers diplomatic relevant a fost crearea Parteneriatului pentru Cooperare Atlantică (Partnership for Atlantic Cooperation), reunind 32 de țări din Nordul și Sudul Atlanticului, printre care se numără Brazilia, Argentina, Angola, Canada, Costa Rica, Gambia, Liberia, Maroc, Guatemala, Marea Britanie și Statele Unite[9]. Deși nu are o componentă de securitate și nici nu este complementară NATO, această nouă formulă este văzută de specialiști ca începutul „unui mai mare angajament al SUA în raport cu Sudul Global” sau „un mod inovativ de colaborare cu țările din Africa.”[10]
România anul acesta la ONU
România a reușit în acest an să fie parte din câteva dezbateri majore în plan internațional: războiul din Ucraina și tranzitul de cereale, importanța geostrategică a Mării Negre și impactul războiului asupra securității în regiune, schimbările climatice și dezvoltarea sustenabilă.
În marja ONU, România a reușit să navigheze cu eleganță și diplomație în speța complicată a tranzitului cerealelor ucrainene și să găsească soluții, după ce președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu omologul său ucrainean Volodymyr Zelenskyy, cu vicepremierul Bulgariei Mariya Gabriel și cu Președinta Comisiei Europe Ursula von der Leyen.[11]
De asemenea, la Climate Ambition Summit președintele Iohannis s-a aflat printre primii vorbitori, în condițiile în care România a reușit să reducă emisia de gaze cu efect de seră cu două treimi în raport cu 1990 și are unul dintre cele mai scăzute niveluri per capita din Europa.[12]
Presa din România, în special canalele tv de știri, acoperă prea puțin sau deloc asemenea subiecte, care nu sunt aducătoare de breaking news. Avionul cu care se deplasează președintele pare a fi de mai mare interes decât temele abordate la ONU.
La fel, criza climatică, unul din punctele focale ale dezbaterilor internaționale astăzi și care ne afectează viitorul pe termen lung, figurează foarte rar pe agenda media din România. Iar atunci când o face, este inclusă la capitolul meteo, respectiv caniculă și inundații.
Agenda globală a Națiunilor Unite rămâne relevantă, iar ca instituție care funcționează de aproape 8 decenii, ONU rămâne o platformă de care avem nevoie, în ciuda imperfecțiunilor și sincopelor sale. România poate și trebuie să-și joace rolul în plan internațional, să asume leadership pe teme care afectează regiunea și să fie parte din dezbaterile pe cele mai acute probleme cu care se confruntă planeta.
[1] Minister of Foreign Affairs, Senator the Hon Penny Wong, “National Statement to the United Nations General assembly,” 23 September 2023, https://www.foreignminister.gov.au/minister/penny-wong/speech/national-statement-united-nations-general-assembly
[2] Richard Haas, “UN & UAW, AVR & ACC (September 22, 2023)”, Home & Away, Sept 22, 2023 https://richardhaass.substack.com/p/un-and-uaw-avr-and-acc-september
[3] “Macron skips UN General Assembly amid busy diplomatic schedule”, Politico.eu, September 15, 2023
[4] Richard Gowan, “The UN is Another Casualty of Russia’s War”, Foreign Affairs, March 10, 2022, https://www.foreignaffairs.com/articles/west-africa/2022-03-10/un-another-casualty-russias-war
[5] Amaranta Zermeno Jimenez, “Is the United Nations still relevant and effective?” Euronews.com, September 20, 2023, https://www.euronews.com/2023/09/20/is-the-united-nations-still-relevant-and-effective
[6] Kal Raustiala and Viva Iemanjá Jerónimo, “Why the UN Still Matters. Great-Power Competition Makes It More Relevant—Not Less,” Foreign Affairs, June 7, 2023 https://www.foreignaffairs.com/united-states/why-united-nations-still-matters
[7] Suzanne Nossel, “The World Still Needs the UN. Building Global Governance From Scratch Is a Fool’s Errand”, Foreign Affairs, March 18, 2021, https://www.foreignaffairs.com/articles/world/2021-03-18/world-still-needs-un
[8] Daniel W. Drezner, “Look Who’s Talking in World Politics. The Biden administration is taking advantage of Russia and China being distracted,” Drezner’s World, Sept 21, 2023, https://danieldrezner.substack.com/p/look-whos-talking-in-world-politics
[9] Declaration on Atlantic Cooperation, September 18, 2023 https://www.whitehouse.gov/briefing-room/statements-releases/2023/09/18/declaration-on-atlantic-cooperation/
[10] “Does the new Partnership for Atlantic Cooperation mark a sea change in transatlantic relations?” , Atlanticcouncil.org, September 20, 2023 https://www.atlanticcouncil.org/blogs/new-atlanticist/experts-react/does-the-new-partnership-for-atlantic-cooperation-mark-a-sea-change-in-transatlantic-relations/#kroenig
[11] Declarațiile de presă susținute de Președintele României, Klaus Iohannis, în marja participării la cea de-a 78-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, 20 septembrie 2023, https://www.presidency.ro/ro/media/declaratiile-de-presa-sustinute-de-presedintele-romaniei-klaus-iohannis-in-marja-participarii-la-cea-de-a-78-a-sesiune-a-adunarii-generale-a-organizatiei-natiunilor-unite
[12] Opening Climate Ambition Summit UNGA78 High-level Week, 20 September 2023, https://media.un.org/en/asset/k1v/k1v3solz9d
Opiniile expuse în acest articol aparțin autorului și nu reprezintă poziția CPD