Câteva gânduri după Bucharest Security Conference (BSC) organizată de SNSPA
În luna octombrie Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a găzduit cea de-a 7-a ediție a Bucharest Security Conference, pentru a dezbate cele mai recente evoluții din mediul politic și de securitate din regiune: schimbări în balanța de putere și noua arhitectură de securitate, priorități de securitate în regiune și adaptarea politicilor de apărare pentru perioade de volatilitate, cum să evităm o nouă cortină de fier în Europa și nu în ultimul rând percepțiile publicului cu privire la securitate și harta impactului propagandei pe rețelele sociale.
Evenimentul, la care am avut plăcerea de a participa, a fost remarcabil nu doar prin temele discutate și prin invitații de marcă[1], ci și prin momentul și contextul în care a avut loc. Mă refer aici atât la contextul internațional, cât și la cel intern.
În plan intern, România se îndreaptă spre anul electoral 2024 cu propriile sale provocări economice și sociale, legate de reducerea deficitului, de absorbția banilor din PNRR, de nesfârșitele dezbateri despre salarii și pensii. Dar marea miză a anului 2024 este alta. Una care ține de prezervarea democrației și valorilor democratice, a direcției României ca stat european, ca aliat și partener nord-atlantic de încredere și ca pol de stabilitate într-o regiune „fierbinte” geopolitic.
Deși pare contraintuitiv, tema alegerilor din 2024 în România ar trebui să fie tocmai democrația, politica externă și de securitate. Marea bătălie a anului viitor va fi cea împotriva extremismului, dar și a dezinformării, manipulării și interferenței străine în alegeri. Acest pericol nu trebuie subestimat.
În ce privește contextul internațional, războiul informațional este cu atât mai evident, iar conflictele militare clasice sunt acum dublate de cele de comunicare. Suntem permanent inundați de informații pe toate canalele. Este din ce în ce mai dificil să discernem între analiză informată și manipulare sau propaganda, între adevăr și minciună sau dezinformare, între surse legitime și troli sau interferență străină, între informațiile corecte, reale și fake-uri sau fabricații produse prin intermediul inteligenței artificiale.
Există totuși principii și instrumente pentru a face față acestui aflux informațional și propensiunii pentru senzațional și reacție rapidă.
Din punctul meu de vedere, unul din cele mai puternice asemenea instrumente este educația – o educație care pleacă de la lectură și învățare, dar nu se oprește acolo. Mă refer la un tip de formare care, pe lângă acumularea de informații, include cu necesitate stimularea dezbaterii, a gândirii critice, reflecției și curiozității, furnizarea de instrumente pentru a ști ce informații să cauți și unde, o educație care recompensează dezbaterea, cercetarea temeinică și descurajează superficialitatea.
O asemenea abordare poate părea lipsită de șanse, în condițiile în care televiziunile de știri își țin captivă audiența cu breaking news la fiecare 5 minute, algoritmul de pe rețelele sociale încurajează adicția pentru senzațional, iar în climatul politic și social actual educația și expertiza nu mai sunt percepute drept criterii pentru succes. Dezinformarea, propaganda, manipularea au impact imediat. Educația necesită timp, răbdare și mai ales resurse.
Și totuși, pe termen lung investiția în educație este cheia promovării democrației, combaterii dezinformării și evitării pericolului manipulării și teoriilor conspiraționiste, care la rândul lor conduc la radicalism, extremism și manifestări de ură.
În acest sens, rolul marilor universități este unul critic, la fel și relația dintre instituții și universități.
Bucharest Security Conference este doar una din manifestările academice și platformele de dezbatere cu privire la securitatea globală și regională pe care Școala Națională de Studii Politice și Administrative le-a promovat în implementarea propriei strategiei educaționale. Ca școală de guvernare, SNSPA, care este parte din prestigiosul consorțiu european Civica[2] (alături de universități precum The London School of Economics and Political Science, Central European University sau Hertie School Berlin) a creat un hub de dezbatere și cercetare și parteneriate cu organizații internaționale de prestigiu, cum este cel cu think tank-ul american Atlantic Council.[3]
Nu întâmplător, la începutul anului universitar, SNSPA a fost ținta atacurilor extremiștilor de la AUR, care și-au trimis suporterii efectiv în spațiul universității pentru a calomnia SNSPA și pentru îndemna studenții să renunțe la studii și să se înscrie în AUR.[4]
În al doilea rând, oricât de ample și solid articulate sunt eforturile universităților, impactul lor riscă să rămână limitat sau insuficient în absența unui parteneriat cu instituțiile și în absența interesului politicului pentru atragerea de expertiză din mediul universitar. Ca să dau doar exemplul Atlantic Council,pentru că l-am menționat anterior, acesta, la fel ca și alte think tank-uri cunoscute din Statele Unite, contează semnificativ în ecuația politică de la Washington, producând input valoros de politici publice, analize și propuneri strategice pe care actorii politici le iau în calcul în procesul decizional. Acest lucru este valabil deopotrivă în cazul administrațiilor democrate și republicane, pentru care nu este deloc neobișnuit să recruteze experți din mediul academic și al think tank-urilor pentru diferite funcții.
Predau anul acesta la Masterul Security and Diplomacy din cadrul SNSPA, iar generația de studenți cu care am privilegiul să interacționez este pregătită, interesată și entuziastă. Câțiva dintre ei au luat parte la un panel de dezbatere din cadrul Bucharest Security Conference care putea foarte bine rivaliza ca substanță și argumentație cu cele care au avut drept note speakers experți străini. Acest lucru nu este deloc o surpriză. În calitate de școală de guvernare, SNSPA furnizează, prin studenții și absolvenții săi, expertiză în elaborarea și gestionarea politicilor publice în cadrul instituțiilor statului. Mulți dintre absolvenții SNSPA au devenit lideri în domeniile lor și ocupă funcții de înaltă responsabilitate în instituțiile publice centrale și locale. Mi-ar plăcea, însă, să știu că există o politică sistematică și coerentă la nivelul ministerelor și instituțiilor românești pentru atragerea unor asemenea studenți în sistemele publice și pentru stimularea lor. Altfel, ei vor performa foarte bine în mediul privat sau vor pleca în străinătate, adâncind fenomenul de brain drain.
În fine, independența universitară și inviolabilitatea spațiului universitar care trebuie să rămână protejat de manifestări partizane, nu ar trebui să însemne lipsa interesului partidelor pentru selectarea de expertiză dintre absolvenți. Apatia partidelor românești în materie de selecție și atragere de expertiză este îngrijorătoare.
Sper însă că pericolul dezinformării va pune presiune pe instituții și pe partidele democratice din România pentru a valoriza educația și expertiza și pentru a investi în ele pe termen lung.
[1] Detalii despre eveniment sunt disponibile pe site-ul oficial al acestuia https://securityconference.ro/. Printre invitați s-au numărat personalități din mediul politic și academic românesc, ambasadori, dar și invitați străini de marcă din universități și think tank-uri americane, reprezentanți din instituții și centre de cercetare din regiune.
[3] https://www.atlanticcouncil.org/news/press-releases/atlantic-council-announces-partnership-with-snspa-on-black-sea-security/
[4] https://snspa.ro/rectorul-snspa-remus-pricopie-george-simion-presedintele-aur-a-ales-sa-promoveze-discursul-urii-la-snspa/
Opiniile expuse în acest articol aparțin autorului și nu reprezintă poziția CPD