DEMOCRACY BRIEF. Cum rescrie inteligența artificială regulile spațiului public digital

Seria dedicată de echipa CPD prezentării cercetărilor recente cu impact în științele comunicării și științele politice aduce în prim-plan o analiză care contestă din temelii modul în care este teoretizat ecosistemul online contemporan. Lucrarea argumentează că era comunicării digitale definită de conținutul generat de utilizatori, de rețelele publice și de cultura participativă se apropie de final, impunând o reorientare conceptuală profundă pentru a putea decoda noile realități tehnologice și implicațiile lor politice asupra spațiului public.

Törnberg, P., & Rogers, R. (2026). Towards a post-social media studies. University of Amsterdam.

Declinul relațiilor sociale în favoarea algoritmilor

Autorii susțin că modelul clasic al platformelor digitale, structurat fundamental în jurul rețelelor de conexiuni sociale, este înlocuit treptat de o arhitectură bazată pe recomandări. Potrivit cercetătorilor, sistemele actuale prioritizează deducerea intereselor individuale prin mijloace statistice, expunând audiența la materiale create preponderent de actori externi propriei rețele. Törnberg și Rogers observă că această tranziție modifică modul în care este definită interacțiunea; e vorba de o adevărată redefinire, nu doar de o deplasare cantitativă a preferințelor utilizatorilor, metricile pasive – precum timpul de retenție – redefinind ceea ce contează drept interacțiune, în detrimentul engagement-ului explicit. Astfel, lucrarea subliniază că utilizatorul este transformat dintr-un participant activ într-un „privitor” (viewer) pasiv.

Automatizarea producției și refugiul în intimitate

Un alt factor decisiv identificat în studiu este avansul inteligenței artificiale generative. Autorii explică faptul că noile unelte permit platformelor să populeze fluxurile cu media sintetică la costuri marginale aproape inexistente, reducând structural dependența companiilor de creativitatea umană. În paralel, lucrarea remarcă o retragere vizibilă a publicului din arenele digitale expuse. Cercetătorii notează că utilizatorii aleg tot mai des să migreze către sfere semi-private, spații unde primează încrederea și contextul comun în detrimentul vizibilității la scară largă.

Trei formațiuni „post-sociale”

Ca urmare a dizolvării vechiului model, autorii argumentează că peisajul digital se fragmentează în trei formațiuni distincte:

• Platformele de difuzare pur algoritmice: acestea funcționează ca rețele de distribuție personalizată a conținutului.

• Sferele semi-private: reprezintă spații unde vizibilitatea este limitată, iar interacțiunile recompensează construirea relațiilor interne.

• Chatboții bazați pe inteligență artificială: cercetătorii propun înțelegerea acestora ca o nouă formă media, una care produce interacțiuni hiper-individualizate, efemere și complet lipsite de un public propriu-zis.

„Atunci când utilizatorii apelează la sistemele AI pentru informații sau sfaturi, ei nici nu consumă pur și simplu media, nici nu se angajează într-un schimb interpersonal, ci participă la o formă hibridă care combină elemente din ambele”.

Autorii propun și o agendă metodologică distinctă pentru fiecare formațiune: analiza fluxurilor (flow analysis) în locul analizei de rețea pentru platformele algoritmice; metode etnografice și interviuri pentru sferele semi-private, inaccesibile prin scraping; și auditarea AI (AI auditing) pentru chatboți, dat fiind că aceștia nu produc texte stabile sau trasee publice observabile.

Asistenții AI ca nouă formă media. Instrument sau interlocutor?

Unul dintre cele mai interesante pasaje ale studiului vizează încadrarea Large Language Models în tiparele curente ale analizei comunicării. Ca urmare a dezintegrării vechiului model, cercetătorii propun înțelegerea sistemelor conversaționale bazate pe inteligență artificială drept o nouă formă media emergentă, care produce interacțiuni hiper-individualizate. În acest context, autorii aduc în discuție o schimbare structurală fără precedent: instrumentele LLM „estompează distincția dintre mediu și interlocutor în moduri pe care teoria comunicării nu este bine echipată în prezent să le capteze”. Interacțiunea cu un sistem AI se situează într-o zonă de incertitudine conceptuală, lucrarea ridicând întrebarea fundamentală dacă, atunci când un utilizator consultă o inteligență artificială, acesta accesează pur și simplu informații, deleagă o judecată sau se angajează într-o conversație. „Această ambiguitate are implicații directe pentru încredere, verificare și responsabilitate epistemică”, avertizează studiul, semnalând dificultatea de a atribui responsabilitatea pentru cunoașterea generată.

Consecințe structurale pentru discursul democratic

Din perspectivă politică, principalul risc identificat de autorii analizei este erodarea infrastructurii epistemice comune, considerată esențială pentru deliberarea democratică. Törnberg și Rogers avertizează că în acest nou orizont „post-social”, comunicarea politică și formarea opiniilor riscă să fie împinse spre interacțiuni izolate, care nu mai lasă urme vizibile în spațiul public și nu mai permit o evaluare colectivă a cunoașterii. Pierderea unui cadru comun de referință transformă complet modul în care puterea comunicativă este exercitată:

„Platformele de difuzare algoritmică aduc în prim-plan probleme de transparență, responsabilitate și consecințele civice ale optimizării atenției. Sferele semi-private ridică întrebări legate de incluziune, excluziune și relația dintre comunitatea intimă și viața publică. Comunicarea mediată de AI ridică întrebări privind autoritatea epistemică, controlul corporativ asupra cunoașterii și condițiile în care sistemele artificiale pot media în mod legitim convingerile”.

Un obstacol structural suplimentar identificat de autori este “opacitatea algoritmică”: datele comportamentale care guvernează vizibilitatea, precum timp de vizionare, dwell time, micro-interacțiuni – rămân în mare parte inaccesibile cercetătorilor, plasând dinamicile centrale ale comunicării digitale în afara metodelor empirice existente.

Relevanța pentru România. Reconfigurarea ecosistemului informațional românesc

Pentru spațiul public din România, transformările descrise de Törnberg și Rogers nu sunt un orizont îndepărtat – ele sunt deja în curs. Creșterea platformelor organizate în jurul recomandării algoritmice, vizibilă inclusiv prin adoptarea masivă a TikTok și prin restructurarea feed-urilor Facebook și Instagram, deplasează comunicarea publică de la comunități legate prin relații sociale la audiențe asamblate statistic, fără conștiință de sine ca public. În paralel, o parte semnificativă a dezbaterii politice s-a retras în grupuri închise de mesagerie, spații care, prin natura lor, scapă metodelor empirice clasice de observare și fac tot mai dificilă cercetarea academică a comunicării digitale. La acestea se adaugă o penetrare rapidă a conținutului sintetic în fluxurile autohtone. Toate acestea impun o recalibrare a modului în care este studiat ecosistemul informațional: de la măsurarea tradițională a interacțiunilor publice vizibile, spre analiza dinamică a fluxurilor algoritmice, a enclavelor semi-private și a originii conținutului circulant.

 

DEMOCRACY BRIEF identifică și prezintă articole recente din cercetarea academică, relevante pentru domeniile de implicare și cercetare ale echipei CPD: comunicare politică, participare, teorii curente ale democrației în era digitală, impactul social media asupra societății, dezinformare etc.

Articolele publicate pe civicparticipation.ro reflectă exclusiv opiniile autorilor și nu reprezintă poziția oficială a SNSPA.