În 2007, proaspăt intrată ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, România desfășura primele alegeri europarlamentare, pe fondul unei creșteri economice și cu speranța dată de perspectivele de dezvoltare.

În 2024, ne așteaptă în România cea de-a cincea rundă de alegeri europene, iar contextul este cu totul diferit. Trăim într-o realitate profund schimbată, în care se suprapun o multitudine de crize și în care pericolele vin deopotrivă din exterior și din interior.

2024 este, într-un fel, punctul culminant al ultimilor 15 ani în care continentul european a traversat și continuă să traverseze ceea ce specialiștii numesc „policriză” (polycrisis). Termenul a apărut în anii 2014 – 2015 în spațiul european și a fost ulterior detaliat și teoretizat, printre alții, de Adam Tooze. El reflectă convergența mai multor crize simultan, toate prioritare pentru diferite categorii de public și imposibil de gestionat printr-o soluție atotcuprinzătoare. Impactul „policrizei” este mai mare decât impactul sumei crizelor individuale. Privind retrospectiv, primele semnale ale intrării în acest parcurs se regăsesc încă din 2008, de la atacul Rusiei asupra Georgiei, continuând cu criza economică și având mai apoi ca puncte de reper anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia, conflictul din Donbas și Brexit-ul.

Pandemia de COVID-19, invadarea Ucrainei de către Rusia și războiul care se desfășoară din februarie 2022 au marcat intrarea în următoare etapă a crizei și complicarea acesteia. Dacă în 2019 la nivel european putea fi mai clar identificată o separare ideologică stânga – dreapta, precum și un clivaj între forțele pro-UE și cele eurosceptice, aceste linii de demarcație sunt astăzi mult atenuate și mai puțin adecvate în a descrie opțiunile politice.

Un recent raport al European Council on Foreign Relations (ECFR), publicat la începutul acestui an, vorbește despre cinci crize majore cu care s-a confruntat simultan în ultimii 15 ani Uniunea Europeană: criza climatică, criza financiară globală, criza migrației care a pus presiune pe tema identitară și națională, pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina.

La nivelul continentului, cele cinci crize sunt aproape egal distribuite ca preocupare în rândul cetățenilor. Potrivit aceluiași raport, din totalul alegătorilor europeni, peste 73 de milioane consideră pandemia ca fiind criza cea mai de impact. Tot 73 de milioane menționează pe primul loc criza climatică, 70 de milioane – tulburările economice, 58 de milioane – migrația și aproape 50 de milioane – invadarea Ucrainei de către Rusia. Dincolo de această distribuție uniformă, criza care predomină în conștiința publică diferă în fapt de la stat la stat, dar și în funcție de vârstă, educație sau gen.

Alegerile europene din acest an pot fi descrise ca o „bătălie a două Europe”, în termenii istoricului Timothy Garton Ash. Nu știm care dintre cele „două Europe” va ieși din anul electoral 2024, o Europă în care au câștig de cauză partidele mainstream de centru-dreapta și centru-stânga, angajate pentru apărarea valorilor democratice și întărirea construcției europene sau o Europă marcată de revirimentul forțelor populist-naționaliste. „Care dintre aceste două Europe va prevala va influența semnificativ întrebarea mai largă dacă ne îndreptăm spre o Europă a războiului sau a păcii, a dictaturii sau a democrației, a integrării sau dezintegrării”, apreciază același Timothy Garton Ash.

ECFR preconizează, pe baza datelor existente, faptul că marile grupuri europene, popularii și social-democrații, vor continua să fie pe primul loc în preferințele de ansamblu ale cetățenilor europeni, dar vor pierde mandate în Parlamentul European. În schimb, partidele populiste anti-establishment sunt în ascensiune, iar plasarea lor în sondajele de opinie ar trebui să constituie un semnal de alarmă major. Partide populist-extremiste sunt pe primul loc în sondaje în 9 state membre și pe locurile doi sau trei în alte 9 țări europene, inclusiv România.

Aceste date nu ar trebui văzute ca având valoare predictivă și nici nu sunt menite să descurajeze, ci mai degrabă să mobilizeze forțele democratice. Viitorul nu este nicidecum scris, iar decizia revine, până la urmă, alegătorilor la urne. Pericolul este însă real.

România se află în mijlocul acestei dinamici complexe. Migrația și criza climatică, teme predilecte în țări ca Germania sau Franța, sunt mai puțin în atenția publicului românesc. Din datele oferite de European Council on Foreign Relations, pentru alegătorii din România efectele pandemiei, dificultățile economice globale și în mai mică măsură războiul din Ucraina sunt principalele răspunsuri la întrebarea „ce problemă v-a schimbat în cea mai mare măsură, în ultimul deceniu, modul în care priviți viitorul”.

Potrivit Consumer Index realizat de Ernst & Young în topul preocupărilor românilor se aflau la finele lui 2023 creșterea costului vieții (32%), economia țării (31%), rezultatul alegerilor (30%) , războaiele și conflictele externe (25%), agitația și divizarea din societate (19%).

În primele trei runde de alegeri pentru Parlamentul European – 2007, 2009 și 2014 – publicul românesc a avut un interes mai degrabă marginal față de acest proces, cumva văzut ca detașat de mizele interne. În 2007, doar 29,47% dintre alegători s-au prezentat la urne în România, în 2009 27,67%, iar în 2014 procentul a fost de 32,44%. În 2019, tematica internă legată de justiție și corupție s-a pliat pe votul în alegerile europene și a creat un climat electoral favorabil participării, pe fondul general al creșterii interesului pentru alegerile europene pe întregul continent. În România, aceste variabile au condus la creșterea cu peste 16% a prezenței la vot la europarlamentarele din 2019, comparativ cu scrutinul anterior din 2014, ajungând la procentul de 51,2%, prezență, peste media europeană.

Contextul anului electoral 2024 este însă diferit, la fel și actorii politici și amenințările. În plan intern, extremismul și populismul naționalist sunt astăzi cele mai grave pericole la adresa României. Ele vin din interior, dar au și resorturi externe, în propaganda pro-rusă și anti-occidentală. În plan extern, războiul din Ucraina ne-a dezvăluit cât de important este să fim pregătiți, să nu luăm pacea ca o stare de fapt de la sine înțeleasă și să nu subestimăm pericolul pe care îl reprezintă Rusia lui Putin nu doar la adresa securității regionale, ci și la adresa ordinii internaționale.

În 2024 marea miză pentru România este însăși securitatea națională, protejarea instituțiilor democratice și capacitatea de a se apăra, de a-și ține cetățenii în siguranță, protejați deopotrivă de amenințările externe, cât și de riscurile economice și sociale.

Creșterea extremismului și delegitimarea instituțiilor democratice fac un stat vulnerabil în fața imixtiunilor externe și interferenței actorilor străini. Crearea de dezordine și haos, cu scopul de a arăta că instituțiile statului nu sunt capabile să asigure ordinea publică și să aplice legea, precum și încurajarea violenței politice, servesc în egală măsură forțelor extremiste și fac parte din arsenalul tipic al acestora.

Cred că pentru alegerile europene din 2024 din România vor conta câteva elemente: participarea la vot, temele campaniei și capacitatea de a transmite electoratului miza fără precedent a acestui scrutin. Or, acest lucru necesită o schimbare de direcție în comunicarea publică dinspre partidele democratice și de conștientizare a pericolului în care ne aflăm. Temele mediatice predominante nu pot rămâne cele legate de procesul și procedurile electorale, distribuția de posturi și locuri pe liste, dinamica între partide și cu atât mai puțin schimbul zilnic de replici între diferiți oameni politici, toate în timp ce în jur se desfășoară crize fără precedent.

Ne aflăm într-un moment în care alegerile sunt mai puțin o bătălie clasică a ideologiilor și politicilor și mai mult o bătălie fundamentală de principiu, de care depinde întregul parcurs de viitor. România poate ieși întărită din acest exercițiu electoral și cu o voce mai puternică în Europa ori se poate afunda pe un drum ambiguu, iliberal și distruge ce a construit cu greu și cu sacrificii după 1989.

Pentru a câștiga bătălia cu extremismul, partidele democratice au nevoie să fie deopotrivă conectate la realitate și conștiente de propriile limite în a fi produs rezultate, dar și capabile să remobilizeze energiile sociale vorbind despre miza acestor alegeri. Premise favorabile există. Marea majoritate a românilor rămâne profund atașată apartenenței la Uniunea Europeană și la NATO. Potrivit unui sondaj INSCOP din noiembrie 2023 peste 56% dintre alegători consideră Rusia un pericol pentru România. Acest electorat poate fi mobilizat la urne în apărarea parcursului european și euroatlantic al României, a democrației și pentru respingerea populismului și extremismului.

Opiniile expuse în acest articol aparțin autorului și nu reprezintă poziția CPD