Campania electorală pentru alegerile locale și pentru cele europarlamentare debutează în doar câteva zile. Pe 9 iunie românii vor primi cinci buletine de vot: pentru Primarul localității și pentru Consiliul Local, respectiv pentru Primar de Sector și Consiliul de Sector; pentru Președintele Consiliului Județean și pentru Consiliul Județean, respectiv Primarul Capitalei și Consiliul General al Municipiului București; și nu în ultimul rând pentru Parlamentul European.

În următoarele zile vom afla cum au gândit partidele din Romania această competiție electorală și mai ales ce fel de campanie vor oferi românilor. Avem deja unele elemente, iar pre-campania prefigurează câteva tendințe mari. Dar după 9 mai totul va fi accelerat exponențial. Alegătorii vor vedea ce teme predomină în discursul partidelor, ce acțiuni vor face și nu în ultimul rând cum se vor raporta la competitori.

Campania nu este doar o competiție între indivizi sau partide, ci una de agendă. Cine reușește să facă agenda și să direcționeze dezbaterea își asigură terenul pentru succes. A face agenda publică nu înseamnă a produce o cantitate considerabilă de știri cu durata de viață infimă sau a inventa în fiecare zi ceva ce generează breaking news. Înseamnă a avea capacitatea de a da un răspuns articulat la întrebarea despre ce sunt alegerile, care este miza lor și a vorbi sistematic despre acel lucru.

Alegerile sunt adesea descrise în comunicarea publică drept o dihotomie, o opțiune spre exemplu între stânga și dreapta sau între continuitate și schimbare, între trecut și viitor, între bine și rău, între democrație și autoritarism sau extremism.  Exemplele pot continua și, evident, fiecare temă trebuie să capete substanță.

Mai există apoi încă o dimensiune. Campaniile pot fi centrate în jurul unei persoane, în jurul unor subiecte sau pur și simplu în jurul unei opțiuni politice de partid. Desigur, în ecuația finală contează toți acești factori, dar aportul fiecăruia în economi campaniei depinde de la caz la caz. Delimitarea nu este una absolută, depinde de tipul alegerilor și chiar de fiecare alegător. Votanții fideli și activiștii partidelor vor vota invariabil cu formațiunile preferate, alți alegători vor acorda încrederea unei persoane, iar alții se vor regăsi într-o temă care îi preocupă. Unii vor da un vot negativ, alții un vot util.

Cu siguranță vom regăsi o multitudine din aceste direcții strategice și tactice în luna ce urmează, dar campania are toate șansele să nu fie ca niciuna anterioară. În primul rând, este o campanie atipică pe fondul suprapunerii celor două tipuri de alegeri. Oricum, în practică, alegerile europarlamentare au fost mereu dominate de teme naționale. Așa s-a întâmplat în România în 2019, când tema principală a fost justiția și așa se întâmplă acum în alte țări din Europa.

În Franța, spre exemplu, extrema dreaptă portretizează alegerile europene ca alegeri „intermediare” (parafrazând alegerile americane midterm), care ar prefigura prezidențialele din 2027[1]. Această linie de dezbatere e menită a canaliza nemulțumirile naționale spre un vot anti-Macron.

Încă din 1980, Karlheinz Reif și Hermann Schmitt au descris alegerile europene drept „second-order national elections,”[2] un scrutin național de rangul doi.

Anul acesta, în România, cuplarea alegerilor europene cu cele locale va face ca energia, mobilizarea, dar și temele de interes să meargă spre local într-o mai mare măsură. Mai mult decât a fi alegeri naționale, alegerile europene vor căpăta așadar o amprentă de alegeri locale.

În al doilea rând, peisajul politic românesc este și el atipic în acest an. În România există la ora actuală două mari partide – PSD și PNL, care au ales să meargă împreună la alegerile europene. În sondajele de opinie Alianța PSD-PNL conduce cu peste 45% intenția de vot pentru europarlamentare, la mare distanță de următoarele clasate. La locale, cele două mari partide nu vor avea nicio problemă să își asigure primele două locuri ca număr de aleși locali la nivel național. Alianțele electorale nu sunt nici pe departe o surpriză, ci o constantă a tuturor alegerilor românești. Dar particularitatea acestui moment este o scenă politică mai degrabă dezechilibrată, cu două partide mari la guvernare și conducând în sondaje și mai multe partide mici la distanță.

Acest tablou comportă două riscuri care trebuie evitate: unu – pune mai puțină presiune pe partidele mari de a performa și de a își prezenta viziunea, doi – riscă să subestimeze pericole latente.

Până la urmă despre ce sunt alegerile din 9 iunie?

Continui să cred ce am scris la începutul acestui an, anume că „în 2024 marea miză pentru România este însăși securitatea națională, protejarea instituțiilor democratice și capacitatea de a se apăra, de a-și ține cetățenii în siguranță, protejați deopotrivă de amenințările externe, cât și de riscurile economice și sociale.”[3]

De aceea, pot spune că în această campanie mi-aș dori câteva lucruri: mai puține discuții despre proces politic, negocieri, sondaje și bucătărie internă de partid, care nu interesează electoratul, și mai multe despre soluții reale la probleme reale; mai puțin „joc politic” și mai multă viziune și leadership; mai puține glumițe ieftine, înțepături de la distanță și populisme electorale și o dezbatere față în față între candidați.

Aici rolul revine atât partidelor, cât și mass-mediei, pentru a ieși dintr-un cerc vicios din care riscă să piardă exact alegătorii. Picanteriile interne, discuțiile de culise, negocierile între diferiți actori politici sunt fascinante pentru presă. Ele consumă energii uriașe cu rezultate minime pentru interesul public. De la începutul anului în fiecare zi apare un alt scenariu, cine candidează, cine se retrage, cine cu cine se aliază, ce liste se vor face, cine câștigă, cine pierde, cine scade și cine crește în sondaje, ce va fi la prezidențiale, etc.

Aceasta nu este neapărat o particularitate a spațiului românesc, ceea ce nu înseamnă însă că trebuie să o luăm ca atare și să nu schimbăm nimic. Recent, la Washington DC, a avut loc celebra cină a corespondenților media la Casa Albă. Iată ce le-a spus Președintele american Joe Biden jurnaliștilor: „Nu vă cer să țineți partea cuiva, dar vă cer să vă ridicați la importanța momentului; să treceți dincolo de abordarea ca la cote de pariuri de la cursele de cai și de momentele de tip <te-am prins> și care distrag atenția, și dincolo de spectacolele colaterale care au ajuns să domine și să facă senzație în politica noastră; și să vă focusați pe miza acestor alegeri.”[4] Deși rostite în peisajul american, cu particularitățile lui, aceste cuvinte pot fi la fel de valabile și în contextul electoral românesc.

Partidele românești s-au pliat pe această stare de fapt și par destul de puțin dispuse să iasă din malaxor. Să schimbi direcția dezbaterii și să vorbești despre teme mari nu este simplu, presupune efort sistematic și mai ales politici și acțiuni concrete.

Temerea mea cea mai mare este că, dacă partidele nu reușesc să iasă din această logică zilnică, publicul românesc va avea parte de o „campanie despre nimic” și nu va primi un răspuns articulat despre viitor. La nivel local, candidații vor vorbi despre problemele edilitare, despre proiecte cu fonduri europene, despre străzi și apă caldă, ceea ce este foarte bine. Dar este nevoie să auzim și viziunea partidelor cu privire la România în Uniunea Europeană, cum își propune România să se definească în Europa în următorul mandat.

Într-o analiză anterioară am scris pe larg despre importanța dezbaterilor prezidențiale pentru sănătatea democrației[5]. Argumentul este valabil și pentru campania electorală pentru alegerile din 9 iunie. Spre exemplu, vreau să îi văd față în față, discutând despre proiectele pentru București, pe candidații la Primăria Generală într-o dezbatere publică, nu prin TikTok și Facebook.

Zilele trecute a avut loc la Maastricht o dezbatere între 8 candidați ai familiilor politice europene pentru poziția de Președinte al Comisiei Europene, printre care Ursula von der Leyen, susținută de PPE și Nicolas Schmit, susținut de Partidul Socialiștilor Europeni.[6]

Vreau să îi văd și în România pe candidați și pe europarlamentarii diferitelor partide discutând nu doar despre ce au făcut în Parlamentul European, ci și cum văd ei rolul României în Uniunea Europeană de acum înainte, cel puțin pentru următorul mandat de 5 ani. Vreau să îi aud cum dezbat și cum argumentează, atunci când nu sunt în fața propriilor suporteri și când nu e loc de scandal și circ.

Am avut șansa să cunosc politica românească îndeaproape de-a lungul timpului și un lucru a rămas mereu valabil. Cine a subestimat electoratul și a crezut că temele superficiale și vorbele bine ticluite câștigă alegeri a greșit.

Sper să avem, măcar într-o anumită măsură, campania electorală de substanță pe care o merită publicul românesc.

 

[1] Amandine Hess, “European elections: are national issues overshadowing European ones?”, Euronews.com, 27 aprilie 2024, https://www.euronews.com/2024/04/27/european-elections-are-national-issues-overshadowing-european-ones

[2] Karlheinz Reif, Hermann Schmitt, “Nine Second-Order National Elections – A Conceptual Framework for the Analysis of European Election Results”, European Journal of Political Research, March 1980 https://ejpr.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1475-6765.1980.tb00737.x

[3] Iulia Huiu, „De ce sunt atât de importante alegerile europene în acest an și care este miza pentru România”, civicparticipation.ro, 31 ianuarie 2024, https://civicparticipation.ro/de-ce-sunt-atat-de-importante-alegerile-europene-in-acest-an-si-care-este-miza-pentru-romania/

[4] Remarks by President Biden at the White House Correspondents’ Dinner, April 27, 2024, https://www.whitehouse.gov/briefing-room/speeches-remarks/2024/04/27/remarks-by-president-biden-at-the-white-house-correspondents-dinner-2/

[5] Iulia Huiu, „Rolul dezbaterilor prezidențiale pentru sănătatea democrației”, civicparticipation.ro, 29 Aug 2023, https://civicparticipation.ro/rolul-dezbaterilor-prezidentiale-pentru-sanatatea-democratiei/

[6] https://www.youtube.com/watch?v=9lXgbp48gHI&ab_channel=POLITICOEurope