Cu lacrimi în ochi, cu copii de mână și fără mai nimic, mii și mii de refugiați ucraineni treceau granițele României cu un an în urmă. Iar de cealaltă parte a frontierei mii de români, veniți acolo în nume propriu sau reprezentând ONG-uri și autorități îi primeau cu brațele deschise, cu compasiune pentru durerea lor și cu hotărârea de a-i sprijini cu orice este omenește posibil. Peste 3,5 milioane de ucraineni fugiți din calea războiului au trecut granițele României în ultimul an, peste 2,5 milioane au primit sprijin din partea autorităților sau partenerilor din societatea civilă. Mai mult de 110 mii au ales să rămână în România, au căpătat protecție legală și formele de asistență de care au avut nevoie. Mulți dintre ei au început să se integreze, și-au găsit locuri de muncă, și-au putut trimite la școală copiii, iar speranța că se vor putea întoarce într-o bună zi în Ucraina nu i-a părăsit nicio clipă.

România a investit peste jumătate de miliard de dolari în asistență non-militară, iar HUB-ul de la Suceava, deschis în martie 2022, a fost printre cele mai importante puncte de facilitare a asistenței internaționale către Ucraina. România a fost în avangarda sprijinul pentru Ucraina și pentru poporul ucrainean din prima clipă. La fel au fost și alte state din Europa Centrală și de Est.

În săptămâna care a marcat un an de la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, prestigioasa revistă Foreign Affairs a lansat o serie de articole pornind de la întrebarea ce ne-a relevat conflictul pe diferite paliere de analiză și de înțelegere a relațiilor internaționale. Lectura eseurilor, care aparțin unor cunoscuți specialiști în domeniu, poate prilejui o reflecție similară și complementară, îndreptată asupra regiunii Europei Centrale și de Est. Dacă aspectele privind relația dintre marile puteri sau consecințele războiului asupra ordinii globale sunt teme preferate de analiză, regiunea Europei Centrale și de Est merită o atenție aparte în actualul context.  

Primul an de război a scos în evidență cel puțin câteva evoluții legate de Europa Centrală și de Est.

În deceniile scurse de la căderea comunismului și mai apoi de la aderarea la NATO și Uniunea Europeană, Europa Centrală și de Est s-a transformat din „Cenușăreasa” Europei, abia ieșită de sub dictatură, într-o forță care s-a dovedit nu doar capabilă de o reacție rapidă, ci un veritabil vârf de lance și lider în sprijinul acordat Ucrainei, sub diferite forme.

Recentele imagini cu președintele SUA Joe Biden, la reuniunea formatului București 9, înconjurat de președinții României și Poloniei, Klaus Iohannis și Andrzej Duda, sunt indicative pentru importanța pe care o joacă astăzi țările de pe Flancul Estic al NATO, „frontiera apărării noastre colective,” inclusiv în relația cu SUA. Formatul B9, care este deja unul consacrat și de impact în interiorul NATO, a luat naștere în 2015 la inițiativa președinților României și Poloniei, iar prima sa reuniune a avut loc la București, de unde și numele acestuia. B9 a apărut exact în contextul anexării ilegale a Crimeii de către Rusia și tocmai din înțelegerea faptului că statele din regiune trebuie să devină ele însele furnizoare, nu doar beneficiare de securitate.

O recentă analiză a think-tank-ului american Atlantic Council apreciază contribuția Poloniei care este în topul global al ajutorului militar acordat Ucrainei de la nivel guvernamental, pe locul trei după Statele Unite și Marea Britanie, înaintea unor țări precum Germania, Canada și Franța. Potrivit datelor oferite de Kiel Institute for the World Economy, în fruntea clasamentului contribuțiilor pentru Ucraina raportate la PIB-ul pe locuitor se află, nu întâmplător, foste state comuniste: Estonia, Letonia, Polonia, Lituania, Bulgaria și Slovacia.

În afara sumelor pentru asistență umanitară menționate anterior, România a investit semnificativ  în infrastructura de transport, inclusiv cea feroviară și cea a Portului Constanța pentru a facilita exportul de cereale din Ucraina. Peste 12 milioane de tone de cereale ucrainene au tranzitat România spre diferite destinații în anul 2022, iar în ianuarie anul acesta România a fost cel mai mare furnizor de combustibil pentru țara vecină.

Toate aceste date sunt emblematice pentru o nouă realitate în Europa și pentru contribuția statelor din regiune la efortul colectiv pentru Ucraina. Etapa așa-numitei „Europe cu două viteze” este acum istorie. Europa Centrală și de Est a redus semnificativ decalajul față de Europa Occidentală și se dovedește a fi un jucător determinat și un aliat de încredere pentru partenerii din NATO, în special Statele Unite. Actualul context poate anunța, așadar, un nou raport de forțe în interiorul Europei și o mutare a centrului de greutate. „Centrul Europei se mută spre est”, admitea anul trecut în august chiar Cancelarul Germaniei, Olaf Scholtz.

Primul an al războiului din Ucraina ne-a arătat și faptul că, majoritatea statelor din regiune sunt,  prin prisma experienței istorice și a poziționării geostrategice, mai bine echipate pentru a înțelege și anticipa riscurile și amenințările potențiale din această parte a lumii, mai determinate și mai ancorate în realitate, într-o abordare care aduce laolaltă realismul și adeziunea la valori și principii în relațiile internaționale.

„Am subestimat puterea nostalgiei imperiale sovietice”, scria Tom Nicholsla un an de la război, într-un eseu pentru publicația The Atlantic. Cuvintele sale oglindesc un sentiment mai larg răspândit în rândul unora dintre analiștii și chiar liderii politici occidentali, care își reevaluează astăzi, în lumina războiului, convingerile trecute și înțeleg că ambițiile imperiale ale Rusiei nu trebuie subestimate.

Pentru țări ca România, Polonia sau Statele Baltice, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în 2022 a fost un șoc, dar nu neapărat o surpriză. Diplomații din aceste țări nu au avut niciodată iluzia că Rusia s-a schimbat, că se poate avea încredere în regimul de la Kremlin și ani de zile au avertizat în nenumărate rânduri asupra acestui lucru. Temerile lor s-au dovedit întemeiate, iar astăzi experiența istorică și expertiza acestor țări este o resursă valoroasă în planul relațiilor internaționale.

Nu știm deocamdată cât de mult va dura războiul din Ucraina, dar știm că odată cu el s-a încheiat o etapă istorică și ne aflăm într-un punct de inflexiune, din care vom scrie viitorul. Curajul, rezistența și dorința de libertate, ale căror simboluri sunt astăzi Ucraina și poporul ucrainean, definesc în fapt întreaga regiune. Dacă în trecut Europa Centrală și de Est s-a regăsit în postura de obiect al împărțirii sferelor de influență, de această dată statele din regiune și-au construit premisele pentru a fi împreună actori și jucători. În avangarda reconstrucției.

Opiniile expuse în acest articol aparțin autorului și nu reprezintă poziția CPD